RDT CONTABILITATE

se constituie ca excedent între valoarea contabilă sau intrinsecă a acţiunilor stabilite în urma fuziunii societăţilor şi valoarea lor nominală

• a fost adoptat în 1988
• a avut ca origine preocupările guvernatorilor băncilor centrale din ţările membre ale grupului G 10 care au constatat că datorită creşterii concurenţei între marile bănci, nivelul fondurilor proprii ale acestora atinsese un nivel scăzut, considerat periculos pentru gradul lor de solvabilitate
• vizează o gestiune prudentă a capitalurilor de aşa manieră încât acestea să poată face faţă eventualelor pierderi
• impune marilor bănci internaţionale din ţările membre G 10 să deţină fonduri proprii de cel puţin 8% în raport cu activele ponderate după gradul lor de risc
• avem de-a face cu doua mari categorii care constituie fondurile proprii:
• fondurile proprii de bază (sau tier I) - trebuie să reprezinte minimum 50% din fondurile proprii cerute pentru acoperirea riscului de credit asumat
• fonduri proprii complementare (sau tier II) si “supra”complementare - vizează resursele suplimentare interne şi externe de care dispune banca
• contribuţia esenţialã (efectiv în 1992) - este aceea a unui capital minim definit în funcţie de riscuri, din perspectiva solvabilitãţii. Textul acordului de la Basel a fost aplicat în UE sub denumirea de norma de solvabilitate europeanã.
  
• de la adoptarea acordului în 1988, numit şi norma Cooke, dupã numele iniţiatorului ei, putem distinge doua faze :
• 1988 – 1993: abordarea standard şi rigidã;
• dupã 1993: introducerea disciplinei de piaţã şi a modelelor interne ca variabile ale acordului.

• acoperă atât caracteristicile generale ale activităţii, cerinţele referitoare la auditorii interni, cât şi desfăşurarea auditului intern.
  
• principiile auditului intern bancar sunt:
  
• independenţa
  
• imparţialitatea
• continuitatea
• competenţa profesională
• exhaustivitatea