Dictionar economic on-line
********************************************* 1938 Termeni *********************************************
Toate
| Termen |
Definitie |
| acceptarea ofertei |
- este un act unilateral de voinţă, la fel ca şi oferta, care provine însă de la destinatarul ofertei.
- ca şi oferta, acceptarea trebuie să îndeplinească anumite condiţii:
- să fie clară (să exprime clar voinţa de a încheia contractul), pură şi simplă - dacă acceptarea limitează, condiţionează sau excede condiţiile ofertei, se consideră că aceasta a fost refuzată şi acceptarea poate fi considerată contraofertă. În acest caz acceptarea nu mai este pură şi simplă.
- să fie liberă (neviciată) - acceptarea trebuie să fie liberă, neviciată; aceasta este o condiţie necesară oricărui act juridic, fiind vorba despre o manifestare de voinţă făcută cu intenţia producerii efectelor juridice.
- să fie expresă (scrisă sau verbală) sau tacită - dacă oferta este adresată unei persoane determinate, numai aceea poate accepta oferta; dacă este adresată publicului, este evident că se va încheia contractul cu prima persoană care a acceptat oferta
- acceptarea ofertei trebuie să se facă înainte ca oferta să fi fost revocată sau să fi devenit caducă.
- acceptarea trebuie să aibă o formă expresă sau implicită; acceptarea este implicită atunci când ea nu face obiectul unei declaraţii speciale de voinţă, dar rezultă din situaţia de fapt (de exemplu, executarea de îndată a ofertei).
- acceptarea nu poate să rezulte din tăcere. Cu toate acestea, legiuitorul şi
practica judecătorească admit unele excepţii:
- tacita reconducţiune (relocaţiune), prevăzută de articolul 1437 Cod civil;
- părţile pot stabili anticipat ca simpla tăcere după primirea ofertei să aibă valoare de acceptare;
- în dreptul comercial, dacă între părţi au existat relaţii anterioare de afaceri, se prezumă că, în cazul lansării unei oferte adresată aceluiaşi partener de afaceri, simpla tăcere a acestuia valorează o acceptare.
|
| accipiens de buna-credinta |
este cel care primeşte plata necunoscând caracterul nedatorat al acesteia. El va avea obligaţia de a restitui bunul, dar va avea dreptul de a păstra fructele acestuia;
|
| accipiens de rea-credinta |
este cel care primeşte plata cunoscând caracterul nedatorat al acesteia. El are obligaţia de a restitui atât bunul care formează obiect al plăţii, cât şi fructele culese ale acestuia.
|
| acquis-ul comunitar |
reprezintă totalitatea normelor juridice ce reglementează activitatea instituţiilor Uniunii Europene, acţiunile şi politice comunitare.
|
| acreditiv |
sunt deschise de intreprindere la banci si reprezinta sume rezervate in vederea achitarii unor obligatii fata de anumiti furnizori de bunuri si servicii pe masura indeplinirii conditiilor aferente acreditivelor
|
.gif)
